7

Totul era vraiste.
Masa era plina de sticle, cesti si farfurii murdare. Mustele bazaiau pe deasupra resturilor de mancare. Mucurile de tigara se revarsau din scrumiere, scaunele si fotoliile nu mai erau la locul lor. Mirosea a fum.
Usa de la camera mea era intredeschisa. Batranul dormea imbracat in patul Mariei. Un brat ii atarna pe marginea patului. Avea gura deschisa. Din cand in cand gonea cate o musca aterizata pe fata. Tata se intinsese la mine in pat, cu fata la perete. Mama dormea ghemuita pe canapea. Se acoperise cu pilota alba. Nu ii ieseau de sub ea decat parul negru, o particica din frunte si un picior gol.
Usa de la intrare era larg deschisa. Un curent caldut facea sa fosneasca ziarul de sub noptiera.
Afara a cantat un cocos.
Am deschis frigiderul. Am luat laptele, mi-am umplut un pahar si am iesit pe terasa. M-am asezat pe scara privind zorile.
Erau de un portocaliu aprins, murdait de o masa gelationoasa violeta care se intindea ca o fasie la orizont, dar mai sus cerul era curat si intunecat si cateva stele mai straluceau inca.
Am terminat de baut laptele, am lasat paharul pe o treapta si am coborat in strada.
Mingea lui Teasta era langa bancuta, i-am tras un sut. S-a dus pana sub masina batranului.
Din magazie a aparut Togo. A latrat si a cascat in acelasi timp. S-a intins alungindu-si si tarandu-si labele din spate si mi-a venit in intampinare dand din coada.
M-am aplecat: - Togo, ce faci?
Mi-a prins mana in gura si a inceput sa traga. Nu strangea tare, dar avea dintii ascutiti.
- Unde vrei sa ma duci? Unde? – L-am urmat in magazie. Porumbeii cocotati pe travele acoperisului si-au luat zborul.
Intr-un colt, pe pamant, era culcusul lui, o patura veche gri, plina de gauri.
- Vrei sa imi arati casa ta?
Togo s-a intins.
Stiam ce voia. I-am scarpinat burta si el a ramas nemiscat, abandonandu-se fericit, doar coada i se mai misca in stanga si in dreapta.
Patura era la fel ca aceea de la Filippo.
Am mirosit-o. Nu mirosea ca a lui.
Mirosea a caine.



Ma intinsesem in pat si citeam revista cu Tex.
Statusem in camera toata ziua. Ca atunci cand faceam febra si nu ma duceam la scoala. La un moment dat venise Remo sa ma intrebe daca vreau sa facem o partida, dar il refuzasem, ii spusesem ca nu ma simt bine.
Mama facuse ordine, casa stralucea de curatenie, apoi se dusese pe la mama Barbarei. Tata si batranul se trezisera si plecasera.
Sora mea a intrat fugind in camera si a sarit in pat bucuroasa. Ascundea ceva la spate.
- Ghiceste ce mi-a dat Barbara cu imprumut!
Am privit pe deasupra revistei. – Nu stiu.
- Haide, ghiceste!
- Nu stiu - . Nu aveam chef de joaca.
L-a scos pe Ken. Sotul lui Barbie, lunganul enervant. – Putem sa ne jucam impreuna acum. Eu cu Paola, tu cu el. Ii dezbracam si ii bagam in frigider… Asa se imbratiseaza, intelegi?
- Nu am chef.
M-a tintuit cu privirea. – Ce ai?
- Nimic. Lasa-ma in pace, citesc.
- Ce plicticos esti! – A pufnit si a iesit din camera.
Am inceput din nou sa citesc. Era un numar nou, mi-l imprumutase Remo. Dar nu reuseam sa ma concentrez. Am aruncat revista pe jos.
Ma gandeam la Filippo.
Acum ce puteam sa fac? Ii promisesem ca o sa ma intorc la el, dar nu aveam cum, ii jurasem tatei ca nu o sa ma mai duc acolo.
Daca ma duceam il impuscau.
Dar de ce? Macar daca i-as fi dat drumul, doar vorbisem cu el. Nu facusem nimic rau.
Filippo ma astepta. Era acolo, in groapa, si se intreaba cand o sa ma intorc, cand o sa ii duc pulpe de mancare.
- Nu pot sa vin, - am zis cu voce tare.
Ultima data cand ma dusesem la el ii spusesem: “Ai vazut ca am venit?” Si el mi-a raspuns ca stia. Nu ursuletii spalatori ii spusesera asta. “Asa mi-ai promis”.
Mi-ar fi fost de ajuns cinci minute sa stam de vorba. “Filippo, nu mai pot sa vin aici. Daca vin, o sa te ucida. Iarta-ma, nu e vina mea”. Si asa macar ar fi stat linistit. Acum insa se gandea ca nu mai vreau sa il vad si ca nu ma tin de promisiune. Dar nu era adevarat. Lucrul asta ma tulbura.
Daca nu puteam sa ma duc eu, ar fi putut sa ii spuna tata. “Imi pare rau, Michele nu poate sa vina, de asta nu si-a tinut promisiunea. Daca vine, or sa te ucida. M-a rugat sa te salut”.
- Gata, trebuie sa nu ma mai gandesc la asta! – am vorbit de unul singur. A luat revista de jos, m-am dus la baie si am inceput sa citesc pe wc, dar a trebuit sa ma opresc.
Tata ma chema din strada.
Acum ce mai voia de la mine? Fusesem cuminte, nu ma miscasem din casa. Mi-am tras pantalonii si am iesit pe terasa.
- Vino aici! Vino! – Mi-a facut semn sa cobor. Era langa camion. Erau si mama, Maria, Teasta si Barbara.
- Ce e?
Mama mi-a zis: - Coboara, avem o surpriza.
Filippo. Tata il eliberase pe Filippo. Si il adusese la mine.
Inima a incetat sa mai bata. Am navalit pe scari. – Unde e?
- Ramai acolo - . Tata s-a urcat in camion si a scos afara surpriza.
- Ei, ce zici? – m-a intrebat tata.
Mama a repetat: - Ce zici?
Era o bicicleta rosie, cu un ghidon care semana cu doua coarne de taur. Roata din fata era mai mica. Avea schimbator cu trei viteze. Cauciucuri cu ventil. Saua era lunga, se putea merge in doi.
Mama m-a intrebat din nou: - Ce e? Nu iti place?
Am incuviintat din cap.
Mai vazusem o bicicleta asemanatoare acum cateva luni, la magazinul de biciclete din Lucignano. Dar era mai urata, nu avea farul argintiu si roata din fata mai mica. Intrasem sa ma uit la ea, iar vanzatorul, un barbat inalt, cu mustati si sort gri, imi spusese: - Frumoasa, nu?
- Foarte.
- E ultima ramasa. E super afacere. De ce nu ii pui pe ai tai sa ti-o faca cadou?
- Mi-ar placea…
- Si atunci?
- Am deja una.
- Aia? – Vanzatorul strambase din nas aratand catre Rabla mea sprijinita de un stalp.
M-am explicat. – E a tatalui meu.
- E vremea sa o schimbi. Spune-le alor tai. Ai face alta impresie cu o bijuterie ca asta.
Plecasem de acolo. Nici macar nu imi trrecuse prin minte sa il intreb cat costa.
Asta era mult mai frumoasa.
Pe ghidon scria “Red Dragon”.
- Ce inseamna “Red Dragon”? – l-am intrebat pe tata.
A ridicat din umeri si a spus: - Maica-ta stie ce inseamna.
Mama si-a dus mana la gura si a izbucnit in ras. – Esti culmea, eu stiu engleza?
Tata m-a privit: - Ce faci? Nu o incerci?
- Acum?
- Dar cand, maine?
Ma enerva sa o incerc in fata tuturor. – Pot sa o iau acasa?
Teasta s-a urcat pe ea. – Daca nu o incerci tu, o incerc eu.
Mama i-a tras o palma. – Da-te jos imediat! E bicicleta lui Michele.
- Chiar vrei sa o duci in casa? – m-a intrebat tata.
- Da.
- Poti?
- Da.
- Bine, dar numai astazi ai voie…
Mama s-a opus: - Ai innebunit, Pino? Cu bicicleta in casa? Face murdarie.
- O sa aiba grija.
Maria si-a scos ochelarii, i-a aruncat pe jos si a inceput sa planga.
- Maria, ia imediat de jos ochelarii, - s-a suparat tata.
Ea si-a incrucisat bratele. – Nu! Nu ii iau, nu e drept. Totul pentru Michele, iar mie nu mi-ati luat nimic!
- Asteapta-ti randul -. Tata a scos din camion un pachet cu ambalaj albastru si cu funda. – Asta e pentru tine.
Maria si-a pus ochelarii, a incercat sa desfaca nodul dar nu reusea si atunci a inceput sa traga cu dintii.
- Stai! Hartia e buna, o pastram. Mama a desfacut funda si a scos hartia.
Inauntru era o papusa Barbie cu coronita pe cap, cu o rochie matasoasa alba si cu bratele goale.
Maria mai avea putin si lesina. – Barbie balerina…! Ce frumoasa e!
Tata a tras prelata camionului. – Acum v-ati aranjat cu cadourile pentru urmatorii zece ani.
Eu si Maria am urcat in casa. Eu cu bicicleta in spinare, ea cu Barbie balerina in mana.
- E frumoasa, nu-i asa? – a zis Maria privindu-si papusa.
- Da, ce nume o sa ii pui?
- Barbara.
- De ce Barbara?
- Fiindca Barbara a spus ca atunci cand o sa fie mare o sa fie ca Barbie. Iar Barbie inseamna Barbara in engleza.
- Si cu Poverella ce faci, o arunci?
- Nu. O sa fie camerista - . Apoi m-a privit si m-a intrebat: - Tie nu ti-a placut cadoul?
- Ba da. Dar ma asteptam sa fie altceva.



In noaptea aceea am dormit cu batranul.
Mai aveam putin si terminam revista cu Tex cand a intrat in camera. Parca ar fi trecut peste el alti douazeci de ani. Chipul i se supsese asa de mult incat parea ca se redusese la un craniu.
- Dormi? – m-a intrebat cascand.
Am inchis revista si m-am intors cu fata la perete. – Nu.
- Ahhh! Sunt mort de oboseala - . A aprins veioza de langa pat si a inceput sa se dezbrace. – Am facut dus intors o groaza de kilometri. Am spinarea bucati. Trebuie sa dorm - . A ridicat in aer pantalonii, i-a examinat si a strambat din nas. – Trebuie sa imi refac garderoba - . Si-a scos pantofii si sosetele si le-a pus pe pervaz.
Ii puteau picioarele.
A cautat prin valiza, si-a scos sticla de coniac si a inceput sa bea. S-a strambat si s-a sters la gura cu mana. – Aoleu, ce posirca - . A umblat apoi prin teancul de poze si m-a intrebat: - Vrei sa il vezi pe fiul meu? – Mi-a intins o poza.
Era poza pe care o vazusem in dimineata in care ii cotrobaisem prin lucruri. Francesco in uniforma de mecanic.
- Frumos baiat, nu?
- Da.
- Aici era inca in forma, dupa aceea a slabit.
Un fluture de noapte maroniu a intrat pe geam si a inceput sa se izbeasca de veioza. Se auzea un zgomot surd ori de cate ori lovea becul incandescent.
Batranul a luat un ziar si l-a strivit de zid. – Fluturii astia de rahat! – Mi-a intins alta fotografie. – Casa mea.
Era o viluta joasa cu ferestrele vopsite cu rosu. In spatele acoperisului de paie se inaltau varfurile a patru palmieri. Langa intrare era asezata o fata neagra imbracata intr-un costum galben. Avea parul lung si tinea in mana o bucata de prosciutto, de parca ar fi fost un trofeu. Langa casa era un mic garaj, iar in fata lui o masina enorma, alba, fara capota si cu geamuri fumurii.
- Ce masina e? – l-am intrebat.
- Un Cadillac. Am cumparat-o folosita. E in stare perfecta. Nu i-am schimbat decat cauciucurile. – Si-a scos camasa. – A fost o afacere buna.
- Si negresa cine e?
S-a intins pe pat. – Sotia mea.
- Ai o sotie negresa?
- Da. Pe cea batrana am parasit-o. Asta are 23 de ani. E o prospatura. O cheama Sonia. Si daca aia ti se pare o bucata de prosciutto te inseli, e o bucata de speck. Originala, din Veneto. I-am adus-o din Italia. In Brazilia nu exista, e o delicatesa. A fost mare bataie de cap sa i-o duc. M-au oprit si la granita. Voiau sa o desfaca, credeau ca sunt droguri inauntru… In fine, sting lumina, sunt obosit.
In camera a napadit intunericul. Il auzeam cum respira si scotea sunete ciudate pe gura.
La un moment dat a zis: - Nu ai idee cum se traieste acolo. Viata nu costa nimic. Toti te servesc. Stai degeaba toata ziua. Nu ca in tara asta de rahat. Eu am terminat-o cu tara asta.
L-am intrebat: - Unde se afla Brazilia?
- Departe. Foarte departe. Noapte buna si vise placute.
- Noapte buna.